În mineritul tainei e o dramă
Pe scena nopţilor ce se tot joacă
De gândul scot din minţii mele teacă
Şi tot ce e lumină se destramă.

În ape luna pare că se-neacă
Aşa, ca mine,-n valuri reci de cramă
O, mamă, mântuirile îmi cheamă
Că sângele-n mister e-o zeamă seacă.

Mi se-nroşeşte carnea, stă să cadă
De-ajung mergând de toamnă un schelet
Şi părul tot pe el mi-e o zăpadă.

Tăcerea are stigme de balet
Şi demiurgul stă în colţ, să vadă
Amurgul nostru-n spectru violet.