am învățat gustul setei, gustul foamei
ÅŸi gustul aerului ce ispiteÅŸte sufletul
să iasă din trup, pentru a îmbrăţişa
nevăzutul

am învățat gustul propriului plâns
ce s-a strecurat precum șarpele printre buze
pentru mușcătura repetată a inimii

am învăţat gustul sângelui care tâșnește
ca izvorul fierbinte din rană
căutând cerul sângeriu al apusului -
fratele său de cruce
stabilit dinainte de naștere

am învățat
că sudoarea sărată se preschimbă în vin
la porunca iubirii
o beție atât de frumoasă, dar de scurtă durată
o mahmureală pe termen incredibil de lung

am învăţat
că există şi multe lucuri pe care
n-aş fi vrut să le-nghit
dar am tăcut, m-am conformat
ÅŸi am mers mai departe

am învăţat
să înghit și în sec,
apetisante iluzii, ispititorul nimic
regurgitând, apoi, doar poeme
amarele mele poeme
pe care doar un sărut, un anumit sărut
le-ar putea face, definitiv, dispărute