De stele-şi pune ceru-n nopţi cunună
Şi preot luna cântă slăvii nuntă
Eu mă pitesc în umbra ta măruntă
Când trupul tău amor e să îmi spună.

De ploaia-n ochii tăi se mai încruntă
Îmi scot batista, plânsu-aşez pe strună
În ape pe obrazu-ţi ce se-adună
Plutesc corăbii de-ntristare cruntă.

Iar dacă râzi în clipa cea nocturnă
ÃŽn spate duc o cruce de fiori
Şi strâng cenuşa de-nviat în urnă.

Pe raza vieţii mele îmi cobori
Şi zorii vin şi-n patima diurnă
Se umplu iar, de om, cu sânge, nori.