Nu sunt cromozomi
Dar nici să crezi că-s prea departe
Când crezi că vor virtute
Neantul îi desparte.
A crede că sunt buni
E doar un vis obscur
Căci te îmbată gândul
Că n-ar fi praf de tun!
Aievea vor ei timpii
Să cheme noi virtuţi
Când îţi străpung ei ghimpii
El sufletul zălud!
Te înconjoară viaţa
Sperând că nu e timp
Să chemi din nou speranţa
Când timpul nu e lung.
E ultima speranţă
E univers abject
E doar creion de-ngheaţă
Åži ultimul absent!
Nu mai există şansă
El timpul stă în loc
Nu mai e nici angoasă
Am renunţat, dar pot
Să cred că doar cu mine
Cu tine, în particular
Va fi ÅŸi este bine
E dar din cel mai dar!