Iubirea-mi poartă, pe picioare, ierburi
Când, prin păduri, m-am desemnat cu tine
Suna, în palme, mierea de albine
Sub templele pădurii, să nu-ți tulburi.

Că-n piept mi-ești tu, în mâini și-n mii de tuburi
Mă țin în viață, să te-aștept cu bine
În orgi, zăpezii, spun la traversine
Sunt tot mai slabă seara, sar din cuiburi.

Cu personala căprioară, fuge
Dar se întoarnă să nu se rănească
Ca și cum forțe, sieși centrifuge

Ar trage-o-aproape, casă-mpărătească
E ca un vis cu globuri, clăpăuge
Ființe foarte gri să n-o gonească.