Aseară te-am văzut, Merce,
și-a fost ca și cum s-ar fi deschis o fereastră
în pieptul lumii,
ca și cum o mare s-ar fi ridicat din somn
numai pentru a-ți șopti numele.

Ai fost mai mult decât privire,
mai mult decât umbră,
mai mult decât tăcerea ce înconjoară
lucrurile care ard fără să se mistuie.

Nici tu nu știi că poți fi atât de gingașă,
nici tu nu simți că pământul își întinde rădăcinile
doar ca să te țină aproape,
că aerul își sculptează liniștea
după conturul tău.

Merce, poate că nici nu ai fost acolo,
poate că nu ești decât un vis
pe care l-am păstrat între pleoape,
un foc fără cenușă,
o lumină care nu-și cunoaște izvorul,
dar care s-a născut în ochii mei
și nu mai vrea să plece.