1. Joc bi-zar
Pe prim treapta —
încarcerată-ntr-un
bob de lumină
o floare are rădăcini
în cenușă
și muguri ce râd
Pe a doua —
o lamă nevăzută
iubită trădată
adânc taie gât…
Capul s-a dus
Pe a treia —
păpușă de fum
îl așază la loc
ochii mei orbi
au gust de uitare
―――――――――――――――――――――――――――
2. Iubita trădată (moartea ca ființă)
Ea dansează desculță
peste bucăți din mine
tăcută
clipește încet
și fiecare clipire
taie aerul în două.
Îi spun, rămâi!
Râde dezmierdându-mă
cu buze reci
lacrimi de foc
mă sărută
până uit
să mai mor.

―――――――――――――――――――――――――――
3. Ochiul pe dinăuntru
îmi vorbesc cu limba
unei păsări
născută fără cer
în colțul gurii
o sămânță de piatră
germinează cuvinte
care mă devorează
nu mai știu dacă trupul
e doar o colivie
sau un vis care încă
mă visează
―――――――――――――――――――――――――――
4. Între pleoapă și noapte
mi-a crescut un coridor
în retină —
o ușă de nori
se deschide doar spre înăuntru
umbra mea:
un albastru spânzurat
de o rază obosită
se clatină în fiecare vertebră
pe marginea clipei
un cântar rupe în două
greutatea visului
și-a tăcerii
―――――――――――――――――――――――――――
5. Timp fără stăpân
într-o farfurie de lut
o muscă se roagă
ceasul înnebunește:
se întoarce în sine
și scapă secundele
ca pe niște fire de nisip
printre coastele mele
sunt o masă răsturnată
într-un templu de vânt —
în absența ta,
scaunele învață
să suspine
―――――――――――――――――――――――――――
6. Respirația dinainte
înainte să cad
aud cum tăcerea
își plimbă pasul
pe nervul meu optic
din piele iese fum —
nu de durere,
ci de naștere întârziată
ca o floare
care și-a uitat culoarea
sunt și nu sunt:
o strună întinsă
între două respirații
ale aceluiași zeu orb
―――――――――――――――――――――――――――
7. Desprindere
mi-am întâlnit fața
într-un cristal crăpat —
altcineva poartă
zâmbetul meu
cu o rană veche în loc de iris
ne atingem cu umbră
și tot ce era carne
devine ecou
așa învăț
că despărțirea e doar
o rugăciune rămasă
în gâtul clopotului
―――――――――――――――――――――――――――