Metanon este un cuvânt inventat.
Mai bine spus un gând imaginat.

Un ceea ce transcende ce nu poate fi
Și ceea ce rămâne după care tot ce știi
Devine întreg în fiecare parte unde
Gândul imaginat adună secunde
Din nefiind și de niciunde.

Partea vie din partea moartă care
Își dorește să rămână în propria floare
Fără a înflori și fără a se goli urcând
Ca o stalactită într-o stalagmită
Înălțându-se mereu curgând.

Dacă îl vei rosti vei începe să uiți
Iar dacă nu îl vei ști vei deveni,
Ca noi toți, întregul din care
Prin adâncuri creștem
Spre a ne hrăni
Cu uitare.