În gând te port ca pe Soare Calea Lactee
În jurul căruia Pământul piruetează
Umbră întinsă alergând după rază.

Și îmi cresc aici forme adâncite
Din înălțimi nemuritoare fără de care
Nu aș avea de ce să plutesc
Dacă nu ai pluti ceresc.

Gânduri neînfăptuite ce se întind când
Mă lovești cu o piatră aleasă din prund
Aruncată peste oglinzile de peste ape
Săltând din sine-n metafore.

Calea Lactee în care umbra mea
Dansează ca un melc într-o cochilie
Ce pe un fir verde de iarbă visează
Să urce până la Soare
Prin umbre ca rază.