În gând te port ca Soarele Calea Lactee
În jurul căreia Pământul prin umbre
Își întinde forma de onomatopee.

Și îmi cresc aici din forme-adâncite,
Din înălțimi nemuritoare fără de care
Nu aș avea unde să mai plutesc
De nu aÈ™ fi prins de Soare.

Gânduri neînfăptuite ce se întind când
Mă lovești cu o piatră aleasă din prund
Aruncată peste oglinzile de peste ape
Săltând în figuri de stil, metafore.

Calea Lactee în care umbra mea
Dansează ca un melc într-o cochilie
Ce pe un fir verde de iarbă urcă
Până ajunge în ultima stază
Unde în sine stăruie.