Preocupat vorbesc tăcerile anoste
Șoptesc prin gânduri zumzăind asurzitor
Precum o cohortă de țânțari flămânzi
Cautând venele stiloului să extragă litere

Cuvintele rămase curg tăcut
Se-așează cuminți pe albul anost
Vorbesc albastru întâlnind eternul
Coperțile sting lumina să le adoarmă

Cuvintele așteaptă mână să deschidă,
Cerșind gură să iasă, urechi să audă,
Ochi să vadă, gând să trezească
Liniștea umblă prin beznă
Tăcerea vorbește anost

Buzele se usucă lipite
Urechile surzesc ascultând
Ochii se sting nevăzuți
Așteptarea dispare
Timpul curge anost
Vorbește doar tăcerea