dragostea e un tatuaj temporar
pe care ploaia l-a înțeles greșit
și l-a lăsat să curgă până s-a făcut pată

nu-mi spui cu cine te vezi
dar fiecare tăcere
poartă prenume necunoscut
bărbați fără context
fețe împrumutate
ca niște perne moi aruncate
în patul în care nu mai dormi

croiești siluete din absența mea exactă
și mă acoperi cu gelozie netăiată
ca o pelerină de ploaie oversized
cusută din toate răspunsurile nelivrate

masa ta e plinÇŽ
de oameni pe care nu îi intereseazǎ
cum a fost când m-ai uitat

când ai plecat fără ușă
ai zâmbit în direcția greşitǎ
ca și cum nimic n-ar fi fost
dar totul era

iar sânii tăi zâmbesc altora
în timp ce eu învăț să nu întreb
ÅŸi-mi port liniÅŸtea ca pe o vinÇŽ