mă adâncesc în sanctuarul de lumină ancestrală
zidit în sufletul meu plin de reală credință,
unde Nirvana mă așteaptă să mă conectez cu ea,
pe o stâncă mică învelită-n catifea.

liniștea curge ușor ca izvorul de munte,
crește, crește ca un râu cu ape line,
să se scalde în el nimfe și sibiline,
din iubire peste maluri fac punte.

văd un înger de-o parte, un înger de cealaltă,
din mine țâșnește credința înaltă,
se bucură inima, se bucură rărunchii,
simt că pot dansa pe ascuțite muchii.

ochii îmi zâmbesc, pe buze înfloresc cuvinte,
ating cu viziunea cunoașterea divină,
fericire multă plămădesc, supremă,
ca să pot uita de orice anatemă.

Dumnezeu își întinde brațele spre mine,
spre raiul meu, și spre lumea din sine,
cu întreaga ființă simt că este bine.