ai venit la mine
cu iubirea ta în palme
era neagră,
ca noaptea ce bate-n pereţi
nu la uÅŸi

m-ai uns pe tot corpul
întinzând negrul
până s-a amestecat
prin carne şi sânge
prin respiraţii şi întrebări
ce nu mai aşteaptă răspunsuri

la început
povestea noastră de iubire
părea cusută cu aţă neagră

peticele se desfăceau mai mereu
la cea mai mică urmă de neâncredere
când suspiciunea se ghemuia
printre noi
cu dinţi ascuţiţi
pregătită să muşte

afară, norii de pucioasă
se împleticeau pe coamele vântului,
ploaia se holba la noi
prin cochilia ferestrei
neânţelegând de ce
ascultam Black Sabbath -
Heaven and Hell,
nefiind vreo sărbătoare vizibilă
nici măcar duminică
era abia marţi

pleacă ploaie,
n-ai destul venin să mă picuri
şi să mă adormi
nici focurile mele
ce ard mocnit de-o vreme
dansând pe inimioară
nu ai cum să le stingi
să nu mai doară
să nu mai ţipe
ca lava unui vulcan
care ţâşneşte doar să mai ia
o gură de aer

aprinzi o lumânare
să mă auzi cum tremur
să vezi prin încăpere
ce-a mai rămas din noi
iubirea ta se topeÅŸte
ÅŸi curge de pe mine

privesc decolorat
cum se întinde ca smoala
ÅŸi se ascunde sub podele
ce-s oase ÅŸi scorburi
din Pădurea Neagră
de unde ai venit
cu surle şi trâmbiţe
cu foÅŸnet ÅŸi susur
să-mi spui
că-mi stă bine în negru
în nimic altceva