în părul tău cel lung pân* la-ntuneric
îți pui în noapte stele drept cunună
și frumusețea liniștea-i s-o spună
nocturn alunecând pe drum feeric.

mi te găsesc în foaie sub o strună
și binecuvântată de un cleric,
mi-apari în vis cu trupul tău himeric
tăcerea cugetarea să-mi răpună.

te scriu, fantomă, oare-a câta oară,
pe undeva eu știu că tu exiști
și-un alt bărbat îți soarbe-a ta comoară.

singurătatea-mi curge-n ochii triști
privirea din oglindă-i să mă doară
pe crucea unde-s ultimul din Criști.