agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ beach ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-08-10 | |
ai numit greață
ceea ce pentru mine era întoarcerea acasǎ iar dacǎ din sǎrut devin simptom refuz sǎ mai pun gura unde ți se face rău ai folosit ca salǎ de aşteptare apartamentul nostru unde cărămizile pe care le-am lipit în zid erau de fapt bagajele tale fǎcute rǎcneau sticlele de bere dar tu erai liniștea la care surzii îşi predau armele iar eu eram sirena de ambulanțǎ la care pacienta fuge de vindecare am format un cuplu ca douǎ coduri băgate greșit la cifrul unui seif obținut cu dinamitǎ ca douǎ scaune goale cu bilet cumpǎrat la adevǎrul mimat prost te-ai dus mai repede decât ți-au crescut scuzele ca o pisicǎ maidanezǎ la care-i dau plic şi-şi sare pe geam toate viețile rǎmase fii happy rǎmâi cu fraierii care-ți alimenteazǎ contul dar sper sǎ faci bani din pielea ta fǎrǎ sǎ laşi pe altcineva sǎ te dezbrace şi sǎ nu te mai sperie stabilitatea cǎ poate iei patima care îți schimbǎ numele de familie în al meu te iritǎ afecțiunea mea greşitǎ ca barba unui preot oficiind o slujbă de resfințire într-o capelă construitǎ din cracii tǎi crǎpați ca o uşǎ de urgențǎ prin care intrǎ foştii şi viitorii tǎi sǎ se roage pe ascuns şi-i asculți pe toți ca o fantomă care triangulează indecisǎ dacă sǎ fie exorcizată sau veneratǎ înțeleg cǎ prezența mea te face slabǎ dar singura datǎ când m-am putut baza pe promisiunile tale a fost când m-ai lepǎdat totuşi dupǎ despǎrțire ne mai ții în chinuri în acelaşi pat ca doi condamnați care-și împart țigările cu scrumul gata să cadă cum a cǎzut cetatea Ierihon şi te strâng la piept până îți simt coastele trosnind strâmbi din nas că te sufoc și descopăr cǎ eşti vulnerabilǎ ca o câmpie ştearpǎ care-şi uitǎ ploile merci cǎ ai plecat fără zgomot ca o moarte adâncǎ prin asfixiere în laguna ta întunecată în care sute de bǎrbați s-au scufundat şi tot eu am primit prima şansǎ sǎ ajung la comoarǎ doar ca sǎ bag trei degete și să mă prind că apa neagrǎ deja scrisese numele singurǎtǎții în pereții cufǎrului gol sub forma unor chisturi botezate cu avort cu milenii înainte de-a mǎ duce eu la fund aşa cǎ înaintea marelui final ne rǎmâne doar sǎ facem dragoste cum n-ai fost învǎțatǎ pierzându-mǎ în tine sincer ca un scafandru intrând în epava greșită și poate că nici asta nu e o alegere ci doar felul în care iadul își schimbă perdelele
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate