agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 82 .



Harta sângelui – IV. Copilul care strigă în visul meu
poetry [ ]
coborâri în inconștientul genealogic

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [katherina keller ]

2025-08-22  | [This text should be read in romana]    | 



Prolog:
copilul nu are vârstă-
el e nodul din gâtul tuturor strămoșilor
care nu au știut să plângă



în subsolul visului meu
îl găsesc stând pe un scaun minuscul,
dar scaunul e frică solidificată-
cu nervuri subțiri, spiralate
fața lui e acoperită cu o mască de sticlă,
iar în spatele măștii roiesc păsări negre-
la fiecare bătaie, aripile lor lovesc pereții,
ca niște pendule bătând la unison-
„tu mă numești copil,”
îmi spune fără buze,
„dar eu sunt arhiva muțeniei voastre-
sunt lacrimile înghițite
care s-au coagulat în sângele tău de ani”
mă apropii-
îi ating mâinile:
sunt reci, pline de cicatrici minuscule alfabetizate,
scrise într-o limbă uitată
atunci simt:
în fiecare plâns din copilăria mea
vorbea el, nu eu-
el era străinul care țipa prin gura mea
și toți l-au numit „sensibilitate genetică”
îi ridic masca,
dar dedesubt nu e chip-
doar un gol
din care se revarsă cântece vechi,
Az a szép-akinek a szeme kék”, Auf de schwäb’sche Eisebahne
și deodată îmi amintesc:
copilul nu e niciodată singur,
el e suma tuturor copiilor netrăiți din familie,
cei care încă se tânguie
în oasele mele.


Epilog:
îl strâng la piept –
și aud cum în mine
se sparge un zid de tăcere.
nu mai sunt eu cea care respiră,
ci el–
ca și cum viața mea
ar fi început abia acum
când nodul din gâtul strămoșilor
se desface în voce
și-i aud, târziu,
cum mă învață plânsul.





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!