noaptea când Luna părul își despletește,
lumina și-o așterne pe a lacului unde,
o toamnă blândă, liniștită vestește,
e muzică în sfere cu dans de secunde.

pe țărm valul de spumă sărută plaja nudă,
precum salcia plecată cu mlădieri gingașe,
magie se revarsă din a nopții trudă,
voluptoase șoapte exprimă trăiri pătimașe.

sunt despletiri de suflet de iubiri neștiute,
visuri pe care le simțim în noaptea de taină,
luceferi plămădesc și amintiri plăcute,
să le purtăm cu grijă ca pe o veche haină.

când arborele vieții își scutură ramul,
luminile artelor își etalează șarmul.