Când animalele grăiesc la miezul nopții
despre ce praf de logostele să învii
la tine în lbrice iertarea să n-o ții;
și din fuior de cânepă să-ți faci năvod
de pescuit din iaduri sufletu-mi nărod


din fir de busuioc viu argintat
ursitul ce îți sunt făr’ de păcat
iar focul viu urce-n privirea ta
scântei de jad, s-ațină patima
că nu jocul l-asmuți, ci lacrima


La ceasurile serii din Târgul Neamț ninsoarea
Chiraței Chiraleisa ne miluie cu-n strei
și țuică tare făcută de popa Onofrei
pe-Ozana cea secată, când trece pețitoarea
la iordănitul zânelor,
noi doi să fim tustrei