Iată cântecul meu, pe care-odată visai să ți-l cânt. Ia-l și pleacă, l-am fredonat prea mult așteptând să-l asculți. Poate altădată vom afla răstimpul când soarele ni se rostogolea în plete de pe munțiși barba n-atârna până-n pământ. Dar nu te grăbi spre veșnicia aceea, din câte știu nu o să țină mult...Ia cu tine doar cântecul meu, pe care-odată visai să ți-l cânt.