Aud în mine zeu cu vorba faină
Ce către poezie mă apleacă
Și săbii de nimicuri intră-n teacă
Precum minciuni de trupuri într-o haină.

Dar vai! Mi-e litera fântână seacă
Și Dumnezeu stiloul mi-l tot caină
Chiar dacă în hârtie e o taină
Ce în imaculare se îneacă.

Eu scriu că altfel liniștea mi-aș pierde
Și aș păși pe ușa spre tumult
ÃŽn toate-aceste prigoniri de verde.

Lăuntric versul fără drum ascult
Interior lumini să mă dezmierde
Să beau din vinul visului ocult.