Suflete cioplite, atent scobite
Se lupta sa ajunga in locuri
Nescrise,
Marginite

Atinse de zapada moale,
Se sfarama in vise
Ma spintec in doua
Numar vertebra cu vertebra
Imi aluneca visele de sub picioare
Ma trezesc cand aproape e lumina
Totul e confuz, uniform
Ceasul e mult prea tarziu

Naluci si comori ascunse
Toate sunt presarate in viziunea mea fragila
Uneori o tin ascunsa
E mult prea pretioasa, nu ma pot pronunta
Aerul devine tot mai rece
Glasul imi e ranced
Am inchis usa, e mult prea grea
De ea atarna diminetile mele

De cand lumea se socoteste a uita?
A verifica increderea in resturile cuvintelor
In colturi se aduna sinceritatea

Sunt in drum spre lucru
E o cursa continua spre a ajunge intr-un loc promis
Ma vad din doua planuri opuse
Ma inghit
Ma accept