Izvoram în pîntece
cu-nsetate cîntece
cumpăna văzduhului
cu mireasma Duhului
te-mprimăvăra tîrzie
într-o altă seminție
înflorindu-ți genele
Maică, Cosînzenele;
se roteau mioarele
să mai pască soarele...
la o margine de crîng
unde m-ai chemat în gînd.


Și-am cuprins așa, a dor,
infinitul clipelor.