invaluit de chinuri crunte
ma-ndrept spre infinit.
nimicuri fara glas ascunse,
betie de nimic

si asta lume as da o acum
pe doi arginti sau mai putin.
i-as arunca scarbit in drum
pomana pentru chin

intreb drumeagul despre tine
de a vazut vreo patima,
dar prea batranul timp ce vine
mi-a mai pastrat o lacrima.

o savurez fara de gust,
o inchin la zei de plumb
de ai fi aici astazi acum
as fi stiut s-o cant.

nebun as fi sa dau vreo noima
la toate ce s-au spus!
mai bine te pastrez in taina
si-n ne-nteles ascuns.

de as aduna ochi de copila
si buze moi, pometi, safiri
tarata ai fi tu in mocirla,
chivernisita n vorbe dulci

te las in urma nemurire
am sa ma-ntorc din cand in cand
sa-ti mai arunc cate o privire
ca un pribeag beteag... ce sunt.