Plouă, Doamne, plouă, câți am mai rămas
Ne rugăm la tine, nu ne mai auzi.
Pruncii stau in baltă, făpturi de pripas,
Doamne, ochii nostri-s pe vecie uzi!

Plouă pe secunde, pe sprânceana ta,
Buza ta e aspră si uscat sărutul
Paradisul nostru l-am pierdut demult
Nu mai sună lancea, ruginit e scutul!

Ne-a murit iubirea, Doamne, intr-o baltă
N-am vibrat proiectul unui sat celest!
Trenul verii noastre nu mai are haltă
Doamne-aruncă astazi al vietii mele lest!

Strâmbă e balanța, înșelător cântarul
Si cu câte lacrimi vom plăti surâsul,
Doamne, moare ora, Doamne, pleacă harul
Răsăritul este una cu apusul!

Fratele meu plânge, plânge si mașina
Anvelopa vieții-i scursă pe asfalt
Noroi e pământul si deșert grădina
Unde e credința-stâncă de bazalt?

Bieți nuntași plouați și cu haine rupte
Nu ne mai poftește nimenea la masă,
Nu mai este rod, galaxii corupte
Singur esti tu mire fără de mireasă