Rondo capriccioso (Camille Saint-Saens)

Sunetele se desprindeau usor
De pe corzile vechi de vioara
Intr-un joc, intr-un dans, intr-un zbor
Si atingerea lor te-nfioara...

Si din zborul lor avintat
Si din dansul plin de betie
Te gasesti intr-o lume purtat
Plina de farmec si maretie...

Si-mpreuna cu ele plutesti
Intr-o lume de vis si de soapte.
Catre cer rugamintea-ti graiesti
Cu ardoare, la miez de noapte...

Catre cer rugator tu privesti
Si din singuratatea ce te-nconjoara
Singurul semn ce-l primesti
Este cintecul vechi de vioara...

Care-ti picura-n suflet usor
Si te-nalta incet catre stele
Si te poarta-n eternul izvor
Care curge de-a pururi prin ele...

Si te face sa curgi si sa simti
Ca acum, in sfirsit, esti acasa,
si ca stelele reci, sau fierbinti
Iti sint apa si piine si masa...

Si aici poti sa fii tot ce vrei,
Pentru prima si ultima oara
Poate-o stea, poate-un vis, poate-un dor?
Poate-un cintec sublim de vioara ?...
.....
Sunetele se desprindeau usor...