să nu mă cauți
în seara asta nu mai trec pe acasă

mă grăbesc să plec
vreau să-l uit pe bătrânul
care a oftat de dimineață călcând pe frunze

încă o zi de toamnă
mereu ca o lecție neînvățată

mă întreb ca un călător clandestin
dacă versurile sunt doar o invenție a sufletului
dacă valurile de cuvinte se pot risipi prin sclipirile ochilor

mă întreb dacă nu cumva e mai frig

norii nu se mai văd, strada a rămas iar fără oameni
doar sufletele fără costum și gândurile
mai aduc un ultim omagiu în gara de nord
ca și cum fiecare ar avea câte o ploaie ascunsă-n palme