să stai pe scaunul mortului
în față lumea să se îngusteze
la fel ca strada copilăriei

să fie o toamnă de octombrie doi isus
ori altceva să fi mers pe maluri apele
să nu se mai despartă

să-i intri în aură prin umărul stâng el
să închidă ochii apoi să râzi că l-ai fi sărutat
dacă nu ar fi avut tricoul cu kenvelo și sânge

românia e atunci când aștepți să treacă
o căruță cu fân abia cosit un câine
strivit pe șosea o dacie cu sacii deasupra
și ploaia

el are încă genele împrăștiate pe toamnă se uită
la mine își freacă degetele inima și întotdeauna
există un super mode unde se întâmplă toate acestea