O broscuță cam râioasă
Supărată că-i frumoasă,
Căuta să se întreacă,
Cu drumeții să petreacă.

Toată floarea ciripească
Râse, să se prăpădească,
Când micuța bulbucată
Cânta pe o frunză lată.

Supărată foarte tare
Pe lumea ciripitoare,
Plecă la zâna cea bună
Ce stătea mereu sub lună.

Mângâind făptura verde,
Zâna îi spuse că vede
C-o să facă carieră
Tocmai pe o mare scenă.

Și puse broasca soprană,
Dar nu-n rochie de gală,
Ci în portul ei obștesc,
Tocmai în corul broștesc.

Ș-acum vine păsăretul
Ca să cumpere libretul,
Căci în pădure s-aude
Numai broscuța Gicuța.