unde se numărau stelele cu inimă verde
loveau apele marginea galaxiei
și te iubeam doar noaptea cu vântul smuls din neliniști
ți-am dezvelit coapsele când mă închideam pleoapă a zorilor
cu pământ pe gene sub ea valuri
unde lebedele nu mai zboară alb
sunt doar rădăcini putrezite cu aripile desfăcute
în lotca palmelor mele
se așează veghe visului tău

când tu dormeai
eram doar o prelungire a trupului
cu inimă verde