De ziua ta măicuță, eu ți-am adus o floare,
Dar tu n-o vezi; de ce nu te uiți oare?
Þi-aduc în dar un zâmbet, să-ți tulbur supărarea
Dar nu zâmbești măicuță și mă apucă jalea.
Þi-aduc azi și nepoții, cu ghiocei în mână,
Și flori și nori și soare; și multă voie bună,
Dar tu nimic nu spui măicuță; nici nu zâmbești
Ești rece, ești tăcută...și nici nu ne privești.
Cum ai putea măicuță, închisă-n grele scânduri,
Deasupra ta pământul, apasă, rânduri, rânduri.
Și cât de bucuroasă erai mai odinioară
Cu câtă bunătate, ne așteptai pe seară,
Deși...știai măicuță, te arătai surprinsă,
Când eu și cu nepoții, credeam că e surpriză.
Și dulci momente-n viață, ne-ai dăruit măicuță
Cu oricare prilej, o dulce “ surprizuță “.
De ziua ta măicuță, ți-aducem azi o floare,
Că ce-am putea aduce, când mama noastră moare?
Flori multicolore și vesele-n pahare
Odihnă să-ți aducă și veșnică-mpăcare!
Să te-odihnești, măicuță, dup-al tău lung și greu,
Drum; ce l-ai făcut măicuță, cât a vrut Dumnezeu!


06.03.2005