Aproape că-ți descifrez zâmbetul
în palma mea stângă
la nord de linia vieții
și la sud de cea a inimii
sărmane linii, ce-aleargă una spre alta
fără măcar a se-ntâlni;
și-atunci mă sperii
și-ncep să-ți caut și ochii și trupul,
nu te găsesc și-aproape că plâng,
până caut mai sus, în ventricolul stâng,
unde ești "all in", "tutto dentro","tout dedans"
reglându-i bătăile cu pași-ți de dans
și iscând ecouri în mine,
hai-hui...
încât, dragul meu, de doua luni
și mai bine,
mi-i sângele șaten spre căprui :)