In amurg de noapte rece
stau pe piatra disperarii
privind luna cum straluce
si vorbimd cu marea tacerii.

stelelor,lacrimi de vapai,
le cant cu dulce dor
amarul ce mi-l port prin zari
vesnic noi,mereu la fel...

Intreband pe codrul des
ce ramul si-arunca-n luna
de ce pe mine m-a ales
fericirea sa-i fiu doar umbra.