în curând voi obosi dar poate
voi găsi putere să vă spun
că am fost nebunul ce marchează
mijloc orișicărui drum

între marginile zgomotoase
ale anonimilor fără cuvânt
ca o minge într-un joc la plasă
mă înscriu tăcerii dar nu sunt

undeva între acești fanatici
fluturându-și ochii fanioane
se văd farurile zdrențuite-n ceață
ale morților cărați în camioane

iarna cerne varul peste groapa
îmbrăcând minuni ce n-au mai fost
cioclii-mpart la poartă cartonașe
sferelor plodite fără rost

scaunele zboară se sparg dinții
aerul vibrează de bastoane
alte camioane cară violenții
ale căror mame nu sunt doamne

magdalene ce-au iubit prea mult
sau marii cu pântecul de piatră
eu pe bancă stau cuprins în piele
sunt rezervă n-am să joc vreodată

îmi bag degetele-n gură și vă fluier
ca un maidanez fugit din rai
și din inimile voastre plasticate
sorb cu zgomot și în dinți vă tai