nisipul din mine se face sticlă opacă
și mi-e dor să bei din ea
timpul curs prin clarul de lună


azi nu mai atingi secundele din cochilii


în trupul meu nu mai respiră peștii
fac doar cuibar pentru zilele de smarald
și nu mai am apă


cu mâini transparente îmi pipăi răsuflarea
când dorm
mă privești căutând peria magică
să poți trece agale
pădurea fără sfârșit


am uitat să trăiesc
la capătul patului nu mai ascult povești


nici măcar de iubire