Te-astept mereu, clipa de clipa, iubirea mea din nou pierduta .....

Citesc acum si toamna încrustata-n frunze sau în gând, presimt din nou si albul iernii. Doar tu nu vii nicicând iubirea mea pierduta.

De ce nu te-am pastrat ? Mult prea târziu te cheama glasul înapoi.

Ma ninge amintirea cu tristeti nicicând pierdute. De ce voi nu plecati ? De ce ramâneti ?

Mi-e dor ... de bucuria primei bucurii. Si e-n zadar.