m-am trezit citind memoriile celor douăzeci
și unu de ani apocalipitici
urmărit de sentimentul că înfig scobitori albe
într-o mușama neagră

când termin scobitorile
desfac un pachet nou
îmi rup cu ață de clanța ușii o măsea și
înfig noi și noi raze de lemn în ea
întocmai soarelui de piatră din pictogramele
mesopotamienilor
sau poate șoaptele neîntrecuților fenicieni
plutind corăbii răsturnate spre cerul
pe care îl credeau mare

nimeni nu trage la vâslele lui
nimeni nu ține cârma lui
și totuși
poți să juri că zeul mărilor i-a furat barca
de hârtie
și fuge cu ea spre neștiute planete de apă
unde maimuțele și alte animale
sunt inutile
sau poate doar balast

marile călătorii se fac la clasa întâi
acolo unde nu calci în flegmele
căutătorilor de aur
și unde minerii nu deschid hubloul
să se pișe din mers

la clasa întâi așadar la clasa întâi
cu un abecedar pe genunchi
și țigări ascunse între bețișoare
de morroco
unde ceilalți călători tac spânzurați în cravată
cu dinții încremeniți rânjet
în haină cu mâna pe revolver

nici eu nu sunt altfel
țin întotdeauna un jack london pe țeava ochilor
și la măseaua ruptă un jack daniels
distilat din migdale
beau în capac asemeni marilor aventurieri
ai morții plecați în lume cu tălpile murdare

ceilalți îl privesc pofticioși și cu ură
(asta da continuitate îmi spun...)
pentru ei are o sticlă preparată
(a pus în ea săpun
se vor strica la stomac și el va ajunge
întâiul)

nicăieri libertatea nu este altfel e sigur
a visat o gigantică statuie
stropind cu urină tot ce vine din larg
coroana ei ca niște scobitori înfipte-n catarg
e o busolă a tuturor posibilităților i-lose-orii

omul acesta e vizionar – se apleacă
rupe un fir de iarbă și îl pune în sân
va veni ziua în care vei putea cumpăra cu el
și scobitori și săpun
cu siguranță îl va iubi vaporul care vine
din spate
numele tuturor se vor trece în registrele trucate
ale datornicilor

firma lui are un nume strident:
La Dumnezeul Supărat
(nu îi furați numele a plătit copyright)
când plouă
privește prin geamul îmbâcsit de fum
și trece în caiet pe oricare individ
a cărui meclă o găsește nu-știu-cum
(habar nu are că a descoperit că democrația
este mama poliției politice)

pereții de lemn sunt tapetați cu postere
de vedetă
Maia lui Iisus
Mihai Caralitru lângă un luceafăr de os
și alte și alte figuri ipocrite rânduite frumos
pe șemineu singura carte nescrisă încă
„Femeia de la A la Z”
și fierul de călcat suflete (pe cărbuni evident
încă nu s-a inventat curentul electric)

uneori greșește (e om)
și în loc de suflet își calcă prea cald bărbăția
acesta este motivul pentru care din când
în când
își închide prăvălia
el poate spune oricui: mi se rupe de vi(i)-ață

el vinde morților și morții nu sunt mofturoși
vor cumpăra de nu astăzi
și mâine
și poimâine
și până la ultima noapte din zi
supărăcioșii sunt niște copii
ce-ar fi ca și ei să învie și să plece
acasă

nu ne putem înmulți la infinit – ha!
nu ne ajunge spațiul (și pe asta o știe!)
el tipărește și vinde hârtie
ba chiar și pământ pe lună
pe soare
pe fiecare stea căzătoare în inima lumii

mai dă-te-n suflet! le zice
uneori cățelușului de pluș sau șoricelului alb
alergând de nebun într-o roată
izbește cu pumnul în candela afumată acesta
este momentul în care își dă seama că a băut
destul
și se culcă
având deasupra capului un crucifix
sub pernă o armă de vânătoare-ncărcată

(târziu
când negri cocoși se pregătesc să cânte
tresare în somn
își mușcă buzele și răspunde: tată tatăăă...

shhh)