sărbătorim tăceri printre pahare
mirate
dezvelite pe picior
mușcăm din sânul gurii
și ne doare
lumina cuibărită-n sfârcul lor

încrâncenările n-au nume
sunt orfane
tresar doar când se stinge-n cer
o rază
cariatidele suspină visătoare
arcul zidit sub care stau
de pază

strâng pumnul străveziu îmi curge
prin despărțirea degetelor
calendar
de nicăieri de pretutindeni vin
mirese goale
-ndoliate
cu inelarul nefiresc de clar

la ușă mă așteaptă câinele
cuminte
îmi linge rănile
dar nu se mai închid
are o limbă caldă și blajină
ai crede că-i e sufletul lichid

mă uit în ochii lui și îmi văd chipul
lui tot mai drag mie tot mai străin
din mână scap paharul
și se sparge
pe piept mi se preling reci stropi
de vin