și dacă o să vrei să mi te dai toată să fii
parte din mine să fii nu mai bine eu
să te faci toată un eu cât de mare sau cât de mic vrei
sau nu mai bine nu pentru că tu nu

aș vrea să te frământ să te întorc în mine
adamic ritual de înmormântare de ne-facere
să îmi sugrum coastele în tine căderii clipei
neantului deschis de ne-existența noastră
halal cuplu primordial de trei

da eram trei nu ți-ai dat seama niciodată
credeai că ne va lăsa singuri vreun pic va pleca
să putem mușca liniștiți din măr unul din celălalt
din fiecare pom al vreunei cunoștințe interzise
era acolo și plângea atât de tare plângea
că m-am dus și l-am pleznit și i-am zis să tacă
să nu îl mai auzim îmbrățișându-ne

m-aș întoarce genunchilor spre cea grădină
din care n-aș mai mânca timpul spre înserare
doar l-aș mai ruga o dată să mi te facă aceeași
fără de șarpe și fără de pată așa cum erai atunci
când sămânța – pântec ne plimba de mână

și te-aș adormi iar în mine a frământare
de teamă să nu mai greșim iar