Amor de cadavre în liniștea infinitului,
Cade în trepte, scurgând vinul morții;
Despică arome de tămâie și mosc
O cale spre cer, prin purgatoriu să trec.

Carte învechită se preface în scrum,
Cenușa se-amestecă în oala cu aer.
Și sânge, și plânset, și stup de albine
Cu miere din rupte ciuperci otrăvitoare.

Mercur pe care calc și alunec în mine,
În brațele mele ce strâng și omoară;
Fructe stricate pe care le absorb,
Le simt și le vreau, le înghit între degete.

Violez cu buzele trupul mlădios al apei,
Printre vene îmi curge același sânge negru,
Cu picături de plumb, oțel și zirconiu;
Un pai să iei, să sorbi înțelesul.

Senzații ce curg în valuri, reflux,
Tăceri închegate, aruncări prin nori,
În fluxul lumnii se-aruncă în gol;
Dimineața vine, mă trezesc și mor.