Am uitat într-o firidă
săgetătorul
ce m-a săgetat,
umbra ce mi-o aplecam
peste gura-i-hesperidă.
Am lăsat in amorțire
leganatul-
mersul-
saltul-
și-am presat
pe geamul serii
trupu-i de hotar de iarbă,
brațul gol purtat în teacă
până când m-ar înalța
la suflet
ca-ntr-un cașmir
de-aroma pielii.