nu mai contează ziua în care am să te văd din nou
nu mai contează nimic din tot ce stă ascuns în poeme
chiar nu știu cum trebuie să te uit dacă eu mă lipesc mereu de visele mele
nu mai contează nici acele puține secunde în care n-am știut să-ți vorbesc
era doar o lume a tăcerii ce zâmbea între noi
era un singur țărm pe care gândurile desenau întoarceri
dar azi mi se întorc toate cuvintele la tine
să nu mai vorbim, să nu mai vorbim
nu am cum să te uit dacă nu am învățat asta niciodată
nu știu unde poate duce drumul acesta dacă doar ne jucăm
de-a verdele și-albastrul și dacă ai să-ți dorești vreodată o altă noapte de iulie
nu, n-am de unde să știu cât e de simplu să-ți vorbesc despre dragoste
văd totul și nu-mi vine să cred. sunt un copil iar asta e tot ce pot spune despre mine
poate ai să mă faci să plâng, poate n-am să mai pot deschide niciodată brațele
mă gândesc să plec, să nu mai vorbesc cu nimeni despre tine
nu știu încotro merg, dacă am să mă apropii vreodată de vreo oglindă
să-mi privesc ochii, să pășesc, să-mi mișc mâinile
să nu fac altceva decât să mă gândesc că ne mai rămâne doar o singură zi
și nu pot să greșesc să încerc să te uit pentru că aerul, aerul simplu din sufletul meu
îmi dă dreptul să spun că aștept acele lucruri despre care nu ți-am vorbit niciodată
acum, am să trimit o scrisoare la toți prietenii
scriu: omul nu trăiește decât foarte puțin și fericirea trece precum un animal
că sunt puțini care cred în minuni și oricând ne putem întâlni întâmplător pe stradă