amestec timpurile cu gândurile
lutul ultimei tristeți
dorm adânc de parcă
mă ține pe brațe o soră vitregă
pe aici au trecut ușor pașii tăi
amintindu-mi că am fost cândva altfel
mai păstrez câte ceva
din seninul vorbelor noastre
simt alunecarea respirației calde
spre inimă
tăcut mă plimb pe un verb rece
ca singurul prieten al pământului
simt că ești ceva din tot ce am pierdut
și un pic din aurul câmpiilor întomnate
se învechește lada de zestre
și-n unele colțuri de viață greierii cântă