mi-e dor de tine…
cum te vedeam ingrata
pentru ei…
iubita pentru mine…

de-ntunecatele priviri
ce ne desparteau cateva clipe,
de lumina din fata casei tale,
de cersetorii
ce-i priveam ironici...

de noptile
in care nu puteam sa dorm
inclus in vise cubice,
si te doream
ca pe un arc de cerc,
nefinisat
la capatul drept…

mi-e dor de tine…
si de neputinta ce o afisam
cand plecai
din fiecare colt
al meu…





cand Cavalerii Luminii se intalnesc...
ramane lacrima ta varsata in dimineata aceea...