văd umbra pașilor tăi
pe mormintele iubirii
din întuneric îți fac semn
să te întorci pe cărările toamnei
pline cu frunze topite
pierdute de vânt
uitate în noi
noi aceia ce suntem
frânturi de amintiri
cu tentă de gri
pietre mari ce se nasc din ape
învăluite de ceață și nori
simt umbra pașilor tăi
cum trece prin mine
lăsând în urmă o pată rece de toamnă
ce se descompune încet...încet...