Oare sunt singura
Care vede oamenii
Ca pe niste cifre?
Nu stiu. Ce stiu este
Ca m-am saturat
Sa vad doar zerouri.
Peste tot. Am si uitat
Cum mai arata
Celelalte cifre.
Mi-e dor
De unu, doi sau trei.

Încep sa cred
Ca-nnebunesc.
Vad zi de zi
Acelasi spectacol,
Care nici macar
Nu merita banii.
Dar poate ca
Mi se vor deconta.

În spectacolul asta
Vad mereu cercuri:
Unele mai grase,
Altele mai slabe,
Unele mai înalte,
Altele mai scunde,
Diferit îmbracate.
Si deosebirile
Se opresc aici.

La sfarsitul
Fiecarei reprezentatii,
Concluzia mea
Este aceeasi:
Pare o virtute
Sa fii o nulitate.
Si ma întreb:
Oare eu ce cifra sunt?