Inertie

Ploua infernal peste strada pustie
Si te vezi jucand al vietii sadic rol,
Mergi mereu inainte,dar parca faci un ocol
Si te-ndrepti incotro nimeni nu poate sa stie.

Urma ti-o semnezi c-un amnezic parfum,
Copacii se-apleaca incet,lenevos peste tine,
Lacrimile lor te-mbraca in saruturi fine,
Dar tu simti ca te sugrumi.

Cu ochii-nchisi te lasi purtat de destin
Si cerul coborat mai jos ca niciodata
Te-acopera calduros intr-o-mbratisare de vata,
Dar tu schitezi doar un fatidic suspin.

Luna apare pe strada pustie
Si luminand al tau zambet de parca rigid,
Se uita in tine si surprinde doar vid
si cum gandesti ceea ce nimeni nu poate sa stie.


ă