Îți simt măicuță dragă lipsa, tot mai tare
Și dragostea mea pentru tine-i tot mai mare,
Dar cum să-ți spun? M-auzi tu oare?
Când ești departe… nu ești cu mine și mă doare.
Și sfaturile tale îmi lipsesc mamă, mereu
Mi-e dor de al tău zâmbet, de mirosul tău,
De pâinea coaptă, scoasă din cuptor,
De tot ce-nsemni tu mamă, mi-este tare dor!
Mi-e dor și să mă cerți, când nu fac bine;
Și cât de mult aș vrea să fiu ca tine!
Mi-e dor, nepoții să-i aștepți în prag,
Că știu că-i așteptai , mereu, cu drag.
Azi tata îi așteaptă, dar nu vin nepoții
Și stă mereu, privind, în fața porții
Căci în zadar privesc ochii-i în zare
Nepoții, doar arar i se arată-n cale.
Și când acasă ne-adunăm cu toții;
Deși e zarvă mare-n fața porții,
Ceva parcă lipsește, deși prezența ta,
Noi o simțim cu toții, că-n tot e mâna ta.
Și știu măicuță, că viața merge mai departe;
Că vii-s vii și moartea este moarte,
Că de cei dragi care s-au dus ne este dor,
Dar pentru cei vii, uităm; de dragul lor!

24.03.2005