Pe tabla de șah mai erau doi pioni,
Reginele-n turnuri de lucru-și făceau,
Regii priveau plictisiți la bufoni,
Iar caii pe marginea tablei pășteau ;

Era timp de pace, fusese remiză
Și pierderi de ambele părți existau,
Speranțe erau într-o nouă repriză,
Nebunii-ntr-un colț adunați se gândeau :

Au tot numărat și au tot socotit,
Pătratele toate la număr erau
Egale, în schimb foarte greu de-mpărțit…
Pătratele albe mai mari arătau (!)

Așa ca nebunii, cătând la gâlceavă,
(Cu toate că pacea demult s-a semnat)
Îi tot injectau pe regi cu otravă,
Dar nu a zis unu' că-s buni de legat (?!)

Pe tabla de șah, numai timpul trecea
Pe fața-i lucioasă de lupte făcută,
O altă-ncleștare de forțe-aducea,
Mai mare, mai crâncenă și mai temută,

Din nou i-aduna pe regi, cavaleri,
Pionii în frunte spre marea cetate,
Spre turnuri și flamuri pierdute mai ieri,
O nouă revanșă pe viață, pe moarte,
Pe albe, pe negre…pătrate.

Valeriu Cercel