ne-am închis în somnul târziu al toamnei
stăteam fiecare în pragul inimii
ne azvârleam mânioși nisip în ochi
memoria de la castele la flori
o îngrămădisem într-un singur pahar

am pus la încercare cerul flămând de raze
sentimente ce trebuiau să cadă dezlegate
cu fiecare zi dezolam cuvintele
străbăteam în adieri destinul
legam o nouă priteneie