Zece jumate,
Trenu-i în beznă, dar gara trăiește
În seara asta peronul nostru pleacă la mare
Are ecou, de la atâtea găuri de sticlă
Dar totul se sparge la primul fluier
Pe culoar e cel mai bine
Fumezi fără să vrei, curent și miros
Dar când discuți din mers
E mult mai bune, decât să stai jos
Bagi un filozof, un film și un banc
Tot ce ai învățat la școală ar încăpea în 15 mii
Dați pe un cd blank
Mergi cu cerul deasupra
Dacă-i trecut de 2, scapi necontrolat
Numeri orașe cu gara pe dreapta și lumea pe stânga
Te întrebi cu cât o fi mai ieftină berea aici
Dacă îți permiți să mergi la budă
Cu trenul oprit
Pe la 5, privirea ți-e metalică
Tinicheaua din doza ta de spumă
Se reflectă în fierul de pe pod
Ești la Cernavodă
Semn că marea e dincolo de râu,
Un soldat privește trenul în ochi
Ar avea câte un glonț pentru fiecare vagon,
Încep lecturile în franceză
„Ãsta e ăla cu Eiffel, ce p...odul meu a căutat la noi?”
Te uiți pe geam, nu coboară nici dracu’
E deja dimineață
Și nimeni din jurul tău nu înțelege
De ce l-ai proiectat pe Saligni tocmai acum
La finalul textului,
La capăt de pod.